Într-o scenă profund emoționantă care a rezonat în Cluj Arena, Alexandru Mitriță și-a luat rămas bun emoționant după ultimul meci al Universității Craiova din acest sezon. Extrema, cunoscut pentru pasiunea sa aprinsă pe teren, nu și-a putut stăpâni lacrimile în timp ce i-a îmbrățișat pe coechipieri, staff-ul tehnic și fanii după victoria echipei cu 2-1 asupra lui Dinamo București. A fost o victorie dulce-amăruie, marcată nu doar de o prestație solidă pe teren, ci și de un rămas bun emoționant din partea uneia dintre cele mai iubite figuri ale clubului.
Mitriță, care a fost o piatră de temelie a lotului, a împărtășit o conexiune autentică cu suporterii și cu ceilalți jucători deopotrivă. În timp ce fluierul final suna și festivitățile luminau pentru scurt timp stadionul, atmosfera s-a schimbat rapid când emoțiile lui Mitriță au declanșat reacția. Plecarea sa fusese anticipată, dar cruditatea momentului i-a luat pe mulți prin surprindere. Cu ochii încețoșați și inima grea, și-a croit drum în jurul terenului, oprindu-se să îmbrățișeze aproape pe toți cei care făcuseră parte din călătoria sa la Craiova.
De-a lungul timpului petrecut la club, jucătorul de 29 de ani s-a impus nu doar ca un dribler și marcator iscusit, ci ca un simbol al dedicării și identității. Nu juca doar pentru puncte sau trofee – juca pentru ceva mai măreț: mândria orașului său și dragostea comunității sale. Fanii l-au adorat nu doar pentru talentul său, ci și pentru angajamentul său vizibil față de insigna pe care o purta. Această conexiune profundă a fost evidentă în modul în care tribunele au reacționat la ultimele sale cuvinte.
„Îmi va fi dor de voi toți”, a spus el, cu vocea încărcată de emoție. Această propoziție simplă, sinceră și nefiltrată, a răsunat în arenă și în inimile a mii de oameni. Reacția din tribune a fost copleșitoare, aplauzele și uralele amestecate cu lacrimi, creând o scenă puternică ce va rămâne gravată în memoria suporterilor pentru anii următori.
Deși viitorul rămâne incert pentru Mitriță, un lucru este clar – moștenirea sa la Universitatea Craiova este deja cimentată. Adioul său a fost mai mult decât un simplu rămas bun; A fost o reamintire a ceea ce înseamnă cu adevărat fotbalul: pasiune, loialitate și legătura indestructibilă dintre un jucător și oamenii care c
red în el.
About The Author
