
Ceva profund frustrant se întâmplă cu echipa națională de fotbal a României – și devine din ce în ce mai greu de ignorat. Ceea ce ar trebui să fie o reprezentare mândră a celor mai bune talente ale țării începe să arate mai mult ca o scenă de promovare pentru anumite cluburi, în special FCSB. În timpul recentului meci împotriva Austriei, nu mai puțin de șapte jucători ai FCSB au intrat pe teren. La un moment dat, sincer, a părut că antrenorul scanează banca în speranța de a găsi un alt jucător al FCSB pe care să-l înlocuiască, poate chiar și pe Dawa, dacă se întâmplă să fie prin preajmă.
Nu este vorba despre rivalități între cluburi sau preferințe personale – este vorba despre corectitudine și bun simț. Cum justificați plasarea lui Miculescu în fața lui Mitriță, un jucător care a performat constant la un nivel înalt și aduce mult mai multă experiență pe teren? Astfel de alegeri ridică semne de întrebare serioase. Selecția lotului nu mai pare determinată de performanță, formă sau merit. În schimb, pare a fi influențată de favoritism, politică de club și alianțe din culise.
Antrenorul Mircea Lucescu, o figură odinioară respectată de mulți, pare acum mai interesat să ofere vizibilitate jucătorilor care „au nevoie de promovare” decât celor care reprezintă cu adevărat ce e mai bun din fotbalul românesc. Aceasta nu este o experimentare tactică sau o strategie pe termen lung – se simte mai degrabă ca o lipsă de respect atât pentru fani, cât și pentru culorile naționale.
Cel mai descurajant este impresia că echipa națională a fost redusă la un loc de joacă privat pentru câțiva aleși, mai degrabă decât la o echipă care aparține întregii națiuni. Suporterii fotbalului românesc au tot dreptul să fie dezamăgiți. Echipa ar trebui să reflecte cele mai bune talente pe care le are țara noastră de oferit – nu să servească drept vehicul pentru agende centrate pe cluburi.
În cele din urmă, echipa națională reprezintă unitate și mândrie. Nu ar trebui să fie deturnată de interese care subminează acest spirit. România merită o echipă aleasă pe merit, construită pentru a concura și condusă cu viziune – nu una modelată de prejudecăți personale sau instituționale.